CAPITOLUL 12. Decorul

[p. 173]

12.1. Frecvenţa decorului funcţie de tehnica de modelare

Cu privire la tabelul frecvenţei decorului, prezenţa în statistică a categoriei indistincte CLR este datorată faptului că uneori autorii fac menţiunea "ceramică lucrată la roată", abţinându-se - sau omiţând - să facă alte precizări. În statistică sunt cuprinse numai oale-borcan, incluzând vasele miniaturale şi vasele mari, de provizii. S-au luat în considerare numai exemplarele care au ilustraţie şi numai fragmentele pe care decoraţia putea fi espectată (părţi semnificative din jumătatea superioară a vasului).

Tabelul[2] nu are o ordonanţă cronologică (foarte discutabilă), ci una geografică, în primul rând, şi abia apoi, ipotetic, o ordonanţă cronologică în interiorul fiecărei grupe geografice. Datorită observaţiilor făcute asupra fabricaţiei ceramicii de la Gropşani, am inversat ordinea seriilor A şi B (fără a mai face aici distincţie între siturile de la Ovrei şi Gura Gurgotei, pentru a opera cu o serie numeric satisfăcătoare). La celălalt capăt al tabelului am inversat ordinea seriilor A şi B de la Ciurel, din motive evidente pentru cine priveşte cu atenţie cifrele[3].

În legătură cu ceramica modelată manual, să spunem că cifra mare de la Gropşani – serie A este un accident statistic (datorat seriei prea scurte de piese). Pe ansamblu, această categorie are vase decorate în proporţie mai mică de 1 la 10. Există variabilităţi locale (Ciurel faţă de Soldat Ghivan, de exemplu) neesenţiale pentru definiţia culturală.

[174]

Din cele 5 jumătăţi superioare de vas lucrat cu mâna la Ipoteşti, nici una nu este decorată. Această constatare nu conduce cu necesitate la concluzia că în orizontul cultural respectiv acea categorie era întotdeauna nedecorată. Comparând cu rata medie de vase decorate, din aceeaşi categorie, pentru siturile de la Dulceanca, care este de 5,78%, probabilitatea ca unul din cele cinci exemplare de la Ipoteşti să fi fost decorat este de numai 29%.

În privinţa comparaţiei între ceramica lucrată la roată rapidă şi ceramica lucrată la roată lentă – pentru siturile unde s-a făcut această diferenţă – constatăm o frecvenţă mai mare pentru prima categorie, ceea ce este natural (pasta ceramică mai fină se pretează mai bine la incizie). Statistica nu relevă diferenţe regionale semnificative, ci, cu destulă probabilitate, diferenţe în timp, la nivel micro-regional. Schema evolutivă sugerată de grafic este o utilizare limitată a decorului în etapele extreme ale evoluţiei culturii (Ipoteşti, Gropşani B – la un capăt, Ciurel A – la celălalt capăt), respectiv o mai entuziastă utilizare a decorului în perioada de maximă înflorire a culturii (Gropşani A, Dulceanca IV, Soldat Ghivan).

Evident, tabelul nu rezolvă toate contradicţiile şi defazările; de exemplu, dacă Ipoteşti şi Gropşani B au aceeaşi statistică a frecvenţei decorului, au în schimb o statistică net distinctă la capitolul tehnici de modelare, diferenţele fiind şi de alte naturi.

[p. 175]

Aceste cifre nu trebuie absolutizate, fiind o statistică a ceramicii ilustrate. Este de presupus că tentaţia publicării vaselor decorate a fost mai mare. Acest fapt se vede la bordeiele de la Dulceanca I (considerate aici situl Dulceanca I b), pentru care nu se publică decât fragmentele decorate[4]. Situaţia statistică nefiind cea mai fericită, mai multe comentarii sunt de prisos...

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE – teme decorative pe ceramica lucrată la roată

---

[2] Notă rezervată în tabel.

[3] Ordinea celor două serii (A, apoi B) a fost propusă iniţial (capitolul 7) funcţie de relaţia stratigrafică a B.6 (seria A) şi B.5 (seria B), deoarece B.5 ar tăia un colţ al B.6 (FERCHE 1979, p. 184). Ordonarea nefirească a cifrelor pe tabel m-a obligat la o nouă evaluare a situaţiei. Am constatat că relaţia stratigrafică nu este cea mai clară (FERCHE 1979, fig. 25/1; între altele - lipsesc haşuri din legendă), desenele publicate permiţând ambele ipoteze. Există însă un element de departajare: nu B.5 face excepţie de la plasarea cuptorului în colţul de NE, ci B.6 (IDEM, fig. 24), şi aceasta pentru simplul motiv că colţul de NE nu mai putea fi “cruţat”. B.6 este deci ulterior lui B.5, deci cele două serii (A şi B, cum au fost numite la Capitolul 7) se află în ordinea cronologică B-A. Aş fi putut modifica cele scrise la capitolul 7, însă prefer să ilustrez modul în care statistica obiectelor poate pune în lumină erori de săpătură (sau interpretare), cât şi faptul că nu am pasiunea de a modifica rapoartele altora, iar dacă uneori mi se întâmplă – se întâmplă doar fiindcă “lucrurile nu se leagă”.

[4] FERCHE 1974, figurile 97 şi 98. Figura 100 am scos-o din calcul de la început. Textul la figură spune "...ceramică neornamentată lucrată la roata rapidă", dar 13 din 15 exemplare nu au decât buza şi ceva din gâtul vasului, părţi foarte rar decorate; nici celelalte două exemplare nu au părţi din corp suficient de relevante pentru a certifica absenţa decorului. Să adăugăm aici că situaţia bordeiului 2 este cel puţin curioasă, conţinând fragmente de la 38 de vase lucrate la roată, cifră nefiresc de mare care, coroborată cu faptul că piesele sunt neîntregibile, conduce la ideea că acest complex a fost utilizat drept groapă menajeră, după dezafectare. De-abia acum lucrurile devin cu adevărat încurcate: cine a folosit “groapa de gunoi”? Celelalte bordeie surprinse se află la distanţe prea mari (cine foloseşte o groapă la 50 de metri?). Groapa ar fi putut fi folosită de locuitorii “locuinţelor de suprafaţă” (situaţie în care întreaga construcţie teoretică la care lucrăm se prăbuşeşte, succesiunea cronologică fiind inversă); dar materialele din cele două orizonturi de locuire sunt totuşi prea diferite, aşa cum se va demonstra şi de aici înainte...